colesterol

Afecţiuni Pentru EA Pentru EL

Ghidurile de tratament şi controversele aferente

Aş putea fi răutăcioasă şi să spun că medicina bazată pe dovezi este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire. Nu voi fi!

Voi spune, însă, că medicina bazată pe dovezi depinde întru totul de persoana care caută dovezile şi de felul cum sunt ele interpretate. De ce spun asta? Pentru că am tot asistat în ultima vreme la schimbări drastice de opinie în ceea ce priveşte lumea medicală. Ghidurile medicale, aceste biblii la care medicii ţin cu sfinţeie şi din când în când se închină, s-au poziţionat diferit, “gen 180° digerit”, doar în ultimii 20 de ani.

Contraceptivele orale şi riscul de cancer

Dacă prin anii 70 pilula cu hormoni era promovată ca cea mai sigură metodă de contracepţie, care oferă multe alte beneficii pe lângă cea de bază, de curând părerile s-au sucit. Contraceptivele nu numai că nu oferă protecţie împotriva cancerului genital, de fapt chiar îl provoacă. Aşadar ar fi nimerit să încercăm alte metode de contracepţie. Şi numai în ultimă instanţă să apelăm la pastile, ca un ultim resort. Cam tot acolo stă traba şi în ceea ce priveşte colesterolul.

Dislipidemiile naţionale

Nu demult, cam acum 10 ani, autorităţile se dădeau de ceasul morţii să pună în aplicare o amplă campanie de diagnosticare a populaţiei româneşti. Ne chemau încolonaţi la analize, să ne testeze nivelul riscului cardiovascular. Pe lângă glicemii şi alte analize chisnovatice, autorităţile se interesau îndeapropape de colesterolul nostru. Şi îl etichetau că cică ar fi fost bun şi rău. S-a constatat în urma screening-ului naţional că suntem o ţară de graşi cu probleme cardiovasculare grave pentru că nivelul colesterolulu rău este alarmant de crescut, mult peste media europeană admisă pe cap de locuitor. LDL-colesterolul, adică the bad one, era mare la majoritatea românilor iar ghidurile recomandau scăderea lui rapidă şi irevocabilă.

LDL colesterolul este rău şi el trebuie scăzut drastic de mult

Ca să ne înţelegem: valorile normale ale colesterolului total sunt considerate cele mai mici de 200 mg/dl. Pentru LDL-colesterol valorile normale sunt sub 130mg/dL pentru majoritatea persoanelor. Dacă însă se asociază un factor de risc cum ar fi fumat, sedentarism, obezitate sau mai grav un accident cardiovascular deja produs, atunci ţintele de tratament scad şi la valori de sub 70 mg/dl. Ce mă nedumereşte este faptul că, în ceea ce priveşte aceste valori, nu se prea face discuţie şi de pragul minim pe care ar trebui să îl prezinte o anumită persoană. Se acreditează doar idea că LDL colesterolul este rău şi că el trebuie scăzut drastic de mult pentru binele viitor al pacientului.

Fără colesterol viaţa, aşa cum o ştim noi, nu ar exista

Dar, ce să vezi, în realitate organismul uman are mare nevoie de colesterol. Prezenţa colesterolului este o condiţie de bază pentru viaţă. De fapt membranele celulare ale tuturor organismelor vii de pe planetă au ca element de bază colesterolul. Nivelul scăzut al colesterolului este asociat cu afecţiuni precum depresia, disfuncţii sexuale, boli neurologice sau deficit de vitamină D₃, care poate conduce la un deficit în absorbţia Ca în organism. Colesterolul este necesar pentru producerea de serotinină. Serotonina este un hormon ce reglează ciclul somn-veghe. Tot el este necesar pentru producerea de testosteron si estrogen, principalii hormoni sexuali. Creierul contine ¼ din totalul de colesterol din organism, aşadar are nevoie de „grăsime” ca să funcţioneze. Şi nu în ultimul rând organismul nostru produce vitamina D₃ din colesterol. Iată doar câteva motive pentru care organismul uman necesită colesterol, fie el şi rău.

Opiniile se schimbă mai ceva ca şosetele

Aşadar nu e chiar rău de tot să mâncăm mai gras.  Cei care ne recomandau ce să mâncăm şi cât, s-au răzgândit. Adică cei de la DGAC (Dietary Guidelines Advisory Committee), bineînţeles din SUA. La fiecare cinci ani comisia de recomandări dietetice pregăteşte un raport care înfluenţează la nivel mondial abordarea nutriţiei de către specialişti. Cu alte cuvinte dânşii dau ora exactă în materie de nutriţie şi sănătate. Rapoartele lor influenţează în mod direct producătorii de alimente. Recomandările nutriţionale din 2015, în ceea ce priveşte colesterolul, arată o schimbare foarte importantă faţă de anii precedenţi în legătură cu această problematică.

În anii anteriori DGAC recomanda limitarea consumului de colesterol la mai puţin de 300 mg/zi. În 2015 recomandările dietetice nu mai continuă în acelaşi trend. Aceasta deoarece dovezile disponibile arată că nu există o legătură între colesterolul ingurgitat din alimente şi nivelul colesterolului din sânge. În conformitate cu concluziile raportului comitetului AHA (American Heart Association) colesterolul este un nutrient al cărui consum mărit nu este o problemă. Păi nu este o problemă pentru că absorbţia lui din alimente este de numai 15% şi nu afectează nivelurile sanguine. Astfel 2/3 din colesterolul care circulă în sânge este produs de organsim şi numai 1/3 se absoarbe din alimente.

Colesterolul, mai degrabă un predictor de boală şi nu o cauză în sine

Colesterolul este oricum produs în interiorul organismului nostru deoarece acesta este necesar în procesele de reconstrucţie celulară. Cu alte cuvinte el repară defecţiuni ale celulelor şi ţesuturilor afectate în prealabil de boală. Astfel am putea considera colesterolul mai degrabă un predictor de boală şi nu o cauză în sine. Prezenţa unor valori crescute la un pacient înseamnă existenţa unei inflamaţii. Aceasta din urmă constituie motivul real de îngrijorare şi ţinta unui tratament medicamentos. Categoric trebuie investigată cauza inflamaţiei pentru că şi ea se produce în urma unor procese patologice. Inflamaţia este pănâ la urmă o modalitate de apărare a organismului împotriva agresiunii unor factori externi sau chiar interni. Un indicator foarte precis al inflamaţiei cronice este proteina C reactivă –  PCR.

Această investigaţie de laborator este folosită ca un marker al inflamaţiei vaselor de sânge şi a riscului cardiovascular:

  • PCR sub 1 mgr/lt, se consideră un risc mic pentru producerea unor eventuale episoade cardiovasculare;
  • PCR intre 1-3 mgr/lt, se consideră un nivel mediu de producere a unor evenimente cardiovasculare;
  • PCR mai mare de 3 mgr/lt, riscul cardiovascular este mare.

Nu există o corelaţie directă între afectarea cardiovasculară şi nivele crescute ale colesterolului

Aşadar am blamat degeaba LDL-colesterolul. L-am acuzat pe nedrept că ar fi rău. Poate aşa ne explicăm de ce au existat numeroase persoane care au trăit liniştite până la adânci bătrâneţi cu valori ridicate ale colesterolului şi altele, având valori scăzute, prezentau probleme cardiologice serioase. Medicina bazată pe dovezi s-a dumirit că rolul colesterolului în organism este acela de a reduce inflamaţia.

 

Dacă în 2004 o comisie de specialişti din SUA (US National Cholesterol Education Program), recomanda tuturor celor care prezentau un risc crescut pentru boli cardiovasculare, să reducă foarte mult nivelul colesterolului, în 2006 la o revizuire publicată în Annals of Internal Medicine, se revenea asupra problemei. Cercetătorii constatau că nu există suficiente date care să susţină atingerea unui nivel scăzut al colesterolului sau date care să justifice stabilirea unei valori ţintă. Cu alte cuvinte nu există niciun beneficiu din scăderea colesterolului. Aşadar nu există niciun beneficiu din evitarea mâncărurilor bogate în grăsimi.

Încheiere: unde este conştiinţa medicală de odinioară?

Un beneficiu major ar putea proveni, însă, din evitarea mâncărurilor şi băuturilor care conţin zahăr sau din evitarea alimentelor ce conţin amidon din porumb sau cartof. Pentru suplimentarea cu amidon nu există restricţii. Şi pun pariu că nu se va trezi nicio comisie din lumea aceasta (mai ales americană) care să interzică acest proces „normal” de producţie.

Pentru sănătatea dumneavoastră daţi click aici: https://goo.gl/85fXjU

Leave a Comment

Scroll Up