leustean

Plante Medicinale

Leuştean

Leuşteanul este un arbust peren cu viaţă relativ lungă. Rădăcinile sunt groase, cu multe ramificaţii. Primăvara, din lastarii ce dau din rădăcini creşte o tulpină de 1-2 metri înălţime, care în parte inferioară poate atinge un diametru de 4 cm.

Frunzele inferioare sunt de asemenea mari: se întâlnesc des cele cu lungimea de 70 cm şi 65 cm lăţime.
Frunzele lucioase, de culoare verde închis sunt penat-sectate, ca şi cum ar fi formate din numeroase frunze mici.
Inflorescenţa umbeliforme compuse ce cresc la capătul tulpinilor sunt nesemnificative, de culoare galbenă, galben-verzuie.

Mirosul leuşteanului aminteşte de cel al pătrunjelului. Dacă frecam frunzele între degete, vom simţi mirosul specific al bazei pentru mâncăruri, prafurilor şi cuburilor de supe.

Unde se găseşte leuşteanul?

Leuşteanul este, probabil, originar din Iran. Planta medicinală bine cunoscută este cultivată în prezent în zonele cu clima temperată din Europa, Asia şi America de Nord.
În multe locuri planta este cultivată în grădini ca condiment. Exemplarele sălbatice, probabil, sunt plante cultivate salbaticite.

În Europa leuşteanul este cultivat de peste 1000 de ani ca plantă medicinală. Marea parte a materiei primare din industria farmaceutică este asigurată de Polonia, Germania, Olanda şi Ţările Balcanice.

Efectele leuşteanului

Uleiul volatil ce se găseşte în leuştean, conform rezultatelor cercetărilor efectuate pe animale, are efect diuretic. În caz de edem este un produs diuretic excelent.
Planta se utilizează şi împotriva crampelor. În medicina populară radăcina este utilizată ca tonic în caz de tulburări digestive, balonare, probleme de stomac, iar în caz de răceală, guturai ca expectorant.

Se presupune că leuşteanul are efect şi asupra creşterii excitării sexuale. Este cunoscut şi ca afrodiziac, substanşa de dopaj, chiar dacă efectul nu este demonstrat ştiinţific.
Aşa cum am amintit, leuşteanul este cultivat şi ca plantă de condiment: în industria alimentară este materia de bază indispensabilă a prafurilor, cuburilor de supă. Totodata este un condiment important şi în fabricarea lichiorurilor.

Care părţi se utilizează?

În medicină se utilizează rădăcina plantei.
Rădăcinile plantelor de 2-3 ani sunt recoltate, în caz de nevoie sunt mărunţite, apoi sunt uscate la o temperatură de 40 de grade.
Frunza plantei se utilizează în principal ca condiment.
Toate componentele au o aromă specifică, placută.

Substanţele active

Aroma specifică a leuşteanului este asigurată de cea mai importantă componentă a sa, uleiul volatil.
Conţinutul de acid şi de cumarină are efect anticoagulant şi trombolitic.
Conform rezultatelor cercetărilor, plata conţine şi substanţe active antimicotice, respectiv bacteriene, dar din păcate într-o cantitate foarte mică, insuficientă pentru a fi utilizată la scara industrială.

ATENŢIE!

În caz de afecţiuni inflamatorii ale rinichilor, respectiv ale căilor urinare nu se recomandă leuşteanul, deoarece conţinutul de ulei volatil irită zonele inflamate. Conţinutul de cumarină al plantei cauzează fotodermatoze, fotosensibilitate la cei sensibili, respectiv fenomene cutanate anormale ca urmare a razelor soarelui. Substanţa nu este cancerigenă, în caz de utilizare conform prescripţiilor nu are alte efecte adverse.

DOMENIUL DE APLICARE

Leave a Comment

Scroll Up