lamaita

Plante Medicinale

Lămâiţă

Lămâiţă este o plantă perenă din familia labiatelor. Adesea tulpina sa pătrată ce atinge înălţimea de 1m – 1m 20cm se ramifică tufos. Frunzele ovoide, ascuţite la capăt şi dinţate dantelat sunt poziţionate transversal. Florile sunt localizate în grupuri de câte 10-20 la ramificaţia frunzei.
Culoarea florilor înainte de deschidere este galben pală, la înflorire albă. Miros plăcut, proaspăt aminteşte de mirosul lămâii. De aici şi denumirea plantei: lămâiţă. La noi în ţară se cultivă nu creşte spontan.

Unde se găseşte lămâiţa?

Lămâiţa se află pe malul estic al Mării Mediterane. În zonele cu climă caldă creşte şi spontan. În zonele mai reci nu se găseşte în sălbaticie, însă este cultivată cu plăcere ca plantă medicinală. Creşte şi în grădini.

Efectul lămâiţei

Lămâiţa este cultivată în principal datorită efectului său calmant. În caz de agitaţie sau nervozitate, ceaiul sau baia de lămâiţă au efect calmant, noaptea asigură un somn liniştit. Se recomandă şi în caz de probleme gastrice pe fond nervos. Planta este îndragită şi datorită efectului antispastic, de eliminare a gazelor. Lămâiţa poate fi administrată şi în caz de probleme hepatice şi biliare. După gripă tonifică şi intareste organismul. Extrasul pe bază de alcool este foarte bun în caz de insomnie, respectiv probleme cardiace şi intestinale. Frecţia cu extras are efecte de stimulare. Lămâiţa nu are efecte adverse.

Ce părţi se utilizează?

În medicină se utilizează frunzele plantei (Melissae folium) şi tulpina de deasupra pământului, lăstarii cu flori şi frunze (Melissae Herba). Uleiul volatil este Oleum melissae citratum.

Frunzele sunt recoltate înainte de înflorire (iunie), deoarece aroma este cea mai pură în această perioadă, apoi se usucă cu grijă. Uleiul volatil este obţinut prin distilare cu aburi.
Planta cu tulpină se recoltează la înflorire.

Frunzele proaspete ale plantei sunt un condiment îndragit: la aromatizarea salatelor, sosurilor, legumelor fierte, supelor, mâncărurile consistente.
Cea mai importantă substanţă activă a lămâiţei este uleiul volatil, ca. 0,3% din greutatea totală a plantei.
Conţinutul de citrol al uleiului volatil dă parfumul specific al plantei.
În afară acestuia planta mai conţine săruri minerale importante, tanin, principii amare, flavonoide cu efect calmant.

DOMENIUL DE APLICARE

  • în caz de nervozitate, agitaţie;
  • în caz de probleme gastrice, intestinale, cardiace;
  • la tratarea problemelor hepatice, biliare;
  • împotriva spasmelor, balonării;
  • după guturai, boli infecţioase, ca tonifiant.

Leave a Comment

Scroll Up