Blog

Afecţiuni ale aparatului respirator

Afecțiuni ale aparatului respirator : sinuzita, bronşită sau pneumonie

Majoritatea acestor afecșiuni debutează prin simptome minore, guturai, stare febrilă etc. Dacă însă nu se iau măsuri curative de la început pot apărea complicaţii ce se vindecă mai greu, cum ar fi sinuzita, bronşită, pleurezie sau chiar pneumonie.
În aceste cazuri prima manifestare obiectivă o reprezintă tusea şi trebuie ales remediul cu simptomele caracteristice cele mai asemănătoare: agravare la cald, la aer rece, noaptea, la fum de tutun sau se vorbeşte de ameliorare la băuturi reci, la marginea mării, după eructaţii. Tusea poate fi sfâşietoare, epuizantă, ca un lătrat, dureroasă, explozivă, seacă noaptea, productivă şi continuă ziua, metalică, în chinte, sufocantă.

Pentru tratamentul tusei se poate recomanda un mare număr de remedii, dar considerăm că eficace sunt toate cele folosite la bronşita. După apariţia crizei, care poate fi transparentă, purulentă şi însoţită de usturimi la ochi sau nas, se vor administra Allium cepa sau Euphrasia.

În cazul evoluţiei în bronşita se impune folosirea următoarelor remedii: Aconitum, Belladona, Eupatorium perfoliatum, Brionia, Ipeca, Senega, Pulsatila, Sulfur iodat, Antimonium tartaricum.

În caz de agravare bronşita poate trece în bronhopneumonie, când vom prescrie Aconitum, Ammonium carbonicum, Antimonium tartaricum, Carbo vegetabilis, Ipeca, Arsenicum album, Scilla maritimă sau Phosphorus.

Gripa

Gripa este una din afecţiunile aparatului respirator cele mai frecvente. Dacă încercăm s-o combatem de la început, vom administra Oscillococcinum 200 o dată, în care caz vindecarea sau ameliorarea simptomelor se observă rapid. În situaţia în care acest remediu s-a administrat mai târziu este foarte posibil ca acţiunea să fie mult diminuată şi atunci se va recurge la remediile: Arnica, Dulcamara, Gelsemium, Eupatorium perfoliatum, Eupatorium purpureum, Brionia albă. Dacă va persista starea de prostraţie, frecventă după o gripă gravă, se vor utiliza: Alfalfa, Avena sativa, Kalium phosphoricum sau Natrium salicicum în diluţii joase.

Pleurezia necesită, la debut, când febra este ridicată, Aconitum, Brionia albă, Ferrum phosphoricum şi Ranunculus bulbous. Dacă persistă şi sechelele sunt foarte eficiente, Sulfur iodat şi Aviare. În momentul în care s-a constituit revărsarea seroasă, se folosesc Apis mellifica, Cantharis, Brionia şi Kalium carbonicum. Dacă pleurezia este de natură TBC, în final se vor administra Tuberculinum (sau T.K.), precedat de drenaj şi urmat ca remediu de fond de călcarea carbonică.

Astmul bronşic poate fi uscat, umed sau alergic

• În astmul uscat se recomandă Aralia racemoasa, Sambucus, Kalium iodat, Arsenicum album, Cuprum, Kalium carbonicum, Natrium nutricum, Bromium, Hydrocianic acidum sau Medorrhinum.
• În astmul umed bolnavul expectorează uşor şi corespund: Aralia racemosa, Kalium iodatum, Ipeca sau Natrium muriaticum. Dacă expectoraţia este dificilă se folosesc Grindelia, Ammonium carbonicum, Antimoniu tartaricum, Kalium carbonicum, Ipeca şi Lobelia inflata.

La ieşirea din criză se administrează remediile de fond corespunzătoare fondului fiecărui organism:

• Distonie neurovegetativă: Ignatia amară 9H sau 30H, Lachesis 9H sau 30H;
• Insuficientă hepatică: Chelidonium majus sau Licopodium 9H sau 30H;
• Teren psoric: Lycopodium sau Sulfur 9H sau 30H;
• Teren sicozic: Medorrhinum, Natrium sulfuricum sau Thuya 9H sau 30H;
• Teren tuberculinic: Aviare 9H sau 30H.

În astmul alergic se utilizează: Phenobarbital 9H sau 15H, Polen 9H sau 15H şi Pulmon histamina 9H sau 30H, remedii care se vor repeta la interval de 30 de zile, dar în total maximum de 2-3 ori. Dacă terenul este tuberculinic se reia Aviare 9H sau 30H sau Manganum 6H sau 30H administrate la interval de 30 zile.
Dacă astmul bronşic a apărut după vindecarea alopată a unei eczeme sau invers, eczema după un astm bronşic, rezultate bune se pot obţine cu Sulfur 9H.

Tusea convulsivă prezintă două aspecte principale

a) În timpul crizelor (chintelor) faţa devine intens roşie şi atunci se folosesc: Cuprum, Drosera rotundifolia, Belladona, Corallium şi Coccus cacti;
b) În timpul chintelor faţa este doar puţin roşie în care caz se vor folosi Badiaga, Ipeca şi Arnica montană.
În general pentru tratamentul bolilor acute se utilizează remedii în diluţie joasă la interval de 6 până la 24 ore, dar numai până la ameliorarea simptomelor, când se poate recurge la un alt remediu care corespunde simptomelor nou apărute. Este interzisă continuarea administrării unui remediu după dispariţia simptomelor care-i corespund, căci pot apărea agravări.

Phosphorus se administrează o singură dată la 10-15 zile şi nu bolnavilor TBC întrucât poate produce hemoptizii.
După rezolvarea suferinţelor principale se foloseşte remediul de fond şi o tuberculină TK9H sau Aviare 9H.
Dacă în urma unei afecţiuni pulmonare se va instala o stare de astenie şi anorexie, ele se vor trata cu remediile indicate la gripă.

În continuare vom prezenta simptomatologia remediilor utilizate în afecţiunile aparatului respirator:

Aconitum

Corespunde următoarelor simptome: agitaţie fizică şi mentală, nelinişte, teamă de moarte. La început congestii locale intense, febră ridicată, dar fără transpiraţie. Manifestările apar mai ales la sanguinii tineri, viguroşi, pletorici sensibili la curentul rece şi uscat. Brusc apar frisoane intense, sete intensă, dar pentru cantităţi mici de apă rece repetate des. Dureri acute, intolerabile, agravate la miezul nopţii, cu agitaţie şi furnicături, totul calmându-se o dată cu apariţia transpiraţiei, când şi indicaţia remediului nu mai este necesară. Remediul se poate lua în diluţia C4H la fiecare oră, deoarece durata dozelor este scurtă. Alte simptome: tuse uscată, scurtă, suferindă, sufocantă, criza acută, congestie pulmonară sau pneumonie, micţiuni foarte dureroase, picătură cu picătură. După frig, afonie completă, cu laringe uscat, dureros. Agravare la frig şi seara.

Alfalfa

Sau Medicago sativa, lucerna cultivat, în diluţii foarte joase dă rezultate excelente în cazuri de astenie, inapetenţă şi pierdere de greutate, însoţite de nervozitate, tristeţe şi fosfaturile.

Ammonium carbonicum

Este caracterizat prin aspect gras şi indolent. Tulburările se datoresc carenţei de oxigenare a sângelui şi nutriţiei legate de o insuficienţă cardio respiratorie. Subiectul este un carbonic hipo-oxigenat, intoxicat şi slăbit, deşi are o constituţie robustă. Este deprimat moral, neglijent în îngrijirea corpului, sedentar, foarte sensibil şi neliniştit.

Dimineaţa şi pe timpul umed şi furtună manifestă proasta dispoziţie, este foarte friguros, simptom ce se ameliorează după mâncare, este anemic, cu uşoară dispnee, adesea cu coriza cronică uscată şi înfundarea nasului noaptea. Este obosit la orice mişcare sau la suitul scărilor şi se sufocă în timpul somnului. Deşi este friguros, preferă aerul din afară. Respiraţia este şuierătoare şi expectoraţia redusă, iar sudorile reci. La bolnavii vârstnici se recomandă diluţiile joase.

Anmonium tartaricum

Reprezintă tipul slab, apatic, neliniştit din cauza asfixiei respiratorii. Urmare unei bronşite, pneumonii sau unei gripe grave, el cade într-o stare de somnolenţă. Plămânii sunt plini de mucus care fac respiraţia dificilă, tusea este spasmodica, grasă, dar cu expectoraţie minimă care produce totuşi o ameliorare temporară. În timpul tusei apare senzaţia de greaţă, limba prezintă un depozit alb gros. Respiraţia este hârâită. Agravarea se produce la poziţia culcat, la căldură camerei şi pe vreme umedă şi se ameliorează în aer liber şi în picioare. Remediul corespunde unor manifestări de astm bronşic.

Tipul de Apis mellifica

Este agravat de căldură şi ameliorat de rece. Prezintă sufocare, dispnee cu mare jenă la respirat, cu debut brusc şi violent, tuse seacă, astm, urină în cantitate mică, edeme roşii pe piele, foarte sensibile la contact, articulaţii umflate brusc, roşii, sensibile la atingere. Remediul este util în pleurezie. În general se folosesc diluţii joase.

Aralia racemosa

Este utilizată în diluţii joase contra astmului, febrei finului sau tusei din timpul nopţii. Subiectul este foarte sensibil la curent, ziua de obicei este neliniştit, iar noaptea tusea este însoţită de respiraţie şuierătoare, are senzaţia de corp străin în gât care se ameliorează după expectorarea unor mucozităţi sărate şi calde. În urma curentului, spre seară apare o criză de strănut cu scurgere abundenţă, apoasă şi iritantă.

Tipul Arnica montană

Are acţiune electivă pe fibră musculară, cu tulburări ale circulaţiei arteriale şi capilare, capul bolnavului este mai cald decât restul corpului, nasul rece, ochii injectaţi, buzele calde, umflate şi crăpate. Când închide ochii sau la diferite mişcări prezintă ameţeli însoţite de cefalee frontală. Este trist, indiferent, neliniştit, morocănos, hipersensibil şi doreşte să fie lăsat în pace.

Prezintă inapetenţă, doreşte să bea oţet, dar are dezgust pentru carne şi lapte. Simptomele sunt agravate de vin, de timpul umed, de repaus şi dacă se atinge de ceva. Adeseori remediul este util la stări gripale cu curbătura, la stare de prostaţie cu facies abrutizat, faţa roşie şi congestionată. Totuşi în pat simte nevoie să se mişte mereu în căutarea unui loc mai moale. Prezintă frisoane, respiraţie fetidă, erucţii cu miros de ou stricat şi semne mirositoare. Este unul din cele mai utile remedii pentru vindecarea traumatismelor plăgilor postoperatorii, dar şi a unor şocuri psihice. Durata sa de acţiune fiind scurtă se folosesc diluţii joase, repetate des.

Arsenicum album

Este remediul cel mai folosit în tulburările stomacului, vărsături sau diaree, în special când aceste suferinţe sunt produse de alimente alterate. Simptomele se manifestă prin vomă cu sau fără diaree cu miros fetid, urmată de o slăbire totală a muşchilor. Apar anxietate, teamă de moarte, cu convingerea că orice tratament este inutil. Remediul mai este indicat în astm şi în afecţiuni pulmonare acute la oameni slăbiţi şi agitaţi, care prezintă caracterele amintite mai sus. Se observă coriza cu scurgere slabă, dar excoriantă pe nări şi pe buza superioară, care se ameliorează la căldură.

În afecţiunile pulmonare ca bronho-pneumonia, pleurezia cu revărsarea seroaselor şi dispnee, respiraţia este şuierătoare şi se observă nelinişte, tuse uscată sau cu expectoraţie spumoasă, puţin abundenţă. Când bolnavul este culcat el se acoperă gros, dar doreşte ca fereastra să fie deschisă. Simptomele se agravează între orele 1 şi 3 noaptea, la frig şi umiditate şi se ameliorează la căldură şi mişcare. De obicei el are dureri sfâşietoare în treimea superioară a plămânului drept. Se folosesc diluţii C5H şi C7H.

Avena sativa

Este un tonic general şi sedativ când se foloseşte în tinctura-mamă sau în diluţia 1 sau 2. Este foarte indicat în surmenajul intelectual sau în epuizare nervoasă după o boală debilitantă. Poate fi folosit în insomnie mai ales la alcolici. Simptomele prezentate de bolnav sunt: astenie musculară, cefalee, hipotensiune, dificultate în gândire.

Aviare

Este o tuberculină diluată din secreţii TBC prelevate de la păsări. Se foloseşte în diluţii C5H la C15H în afecţiuni bronho-pulmonare acute, în congestii bronhopulmonare, în bronşită, în debutul pleureziei şi în astm. Convine la copii sau adolescenţi astenici, fără apetit, adesea cu hipertrofie ganglionară.

Badiaga

Se utilizează în tusea convulsivă în diluţii C4H la C7H. Bolnavul răceşte uşor şi debutează cu coriza abundentă şi cu tuse în chinte, însoţite de secreţii vâscoase, proiectate în afară gurii şi nasului. Apar palpitaţii la orice emoţie, dureri musculare osoase sau articulare, agravate la aer rece, la atingere şi presiune. Ochii sunt inflamaţi, dureroşi. Bolnavul acuză cefalee frontală cu durere în spatele globilor oculari, agravată de mişcare şi mai ales după-amiaza.

Belladona atropa

Este remediul corespunzător bolnavului care face inflamaţii, boli infecţioase eruptive, cu simptome violente şi debut brusc cu apariţia unei congestii la toţi centrii nervoşi, spasme, delir, tensiune ridicată, midriaza. După o răceală sau la expunere sub soarele de vară el face congestii violente generale sau locale într-o regiune a corpului asociată cu o intensă congestie cerebrală. Un stadiu incipient de frison este de scurtă durată, fiind urmat de febră şi nevoie de apă rece.

Transpiraţie pe părţile acoperite ale corpului şi necesitatea ca ele să fie acoperite gros, faţa este roşie, ochii injectaţi; cefaleea se agravează la lumină şi se ameliorează la linişte, repaus şi întuneric. Deşi el este abătut, prezintă tendinţa la delir violent cu halucinaţii care-l determină să părăsească patul, locvacitate de neînţeles cu scrâşnit din dinţi. Delirul se calmează dacă bea puţină apă. Nu poate dormi, se trezeşte imediat în salturi, cu tresăriri musculare. Gâtul roşu şi dureros este foarte uscat, iar la înghiţire durerea iradiază spre urechi şi bolnavul nu poate bea decât puţină apă rece. În timpul febrei congestive se poate lua diluaţi C4H la 1-2 ore, iar delirului este preferată diluţia C5H sau chiar C7H.

Brionia albă

Este un remediu indicat în afecţiunile mucoaselor şi seroaselor fără exudat abundent şi cu caracteristica agravării la orice mişcare, chiar a globilor oculari. Cefalee occipitală intensă, dureri înţepătoare pe partea dreaptă a corpului, dar care sunt agravate la o atingere uşoară şi ameliorare la presiune puternică. Ca remediu acut se foloseşte în febra ce a depăşit faza acută şi care, după calmarea congestiei, a trecut la inflamarea seroaselor. Febra acestui remediu este caracterizată iniţial prin frison, tuse şi sete vie, urmate de căldura intensă, apoi de sudori abundente. Diluţia optimă în faza acută este 4H, iar în cazul cronic al durerilor nevralgice şi reumatice de la C5H la C7H.

Bromium

Este remediul induraţiei indolare a organelor glandulare şi ganglionare. La aparatul respirator vindecă astmul uscat care este ameliorat la mare şi agravat la căldură (simptomul marinarilor când revin pe uscat). Tusea este de asemenea agravată de căldură şi răguşeala apare de obicei seara. Bolnavul are senzaţia că laringele este o rană, iar aerul inspirat îi pare rece. Între crizele de astm se pot administra diluţiile 5H sau 7H, dar în timpul crizelor acţiunea este nulă.

Calcarea carbonică sau Calcarea ostrearum.

Bolnavul este un tip scund şi gras, aterosceros la maturitate şi bătrâneţe. Este caracterizat prin glandele endocrine hipofuncţionale, în afară suprarenalelor care activează în exces. În aceste condiţii fiziologice el asimilează lipidele, iar dezvoltarea ţesutului osos se realizează cu neregularitatea distribuirii calciului în oase. Ganglionii se hipertrofiază, apar polipi şi există o tendinţă la supuraţie. Este un tip friguros, astenic, somnolent ziua, cu transpiraţii în regiunea capului mai ales noaptea; preferă pâine, dulciuri şi substanţe indigeste (cretă, ghips, pământ). Răceşte des, face coriză, tuse după miezul nopţii, astm bronşic, adenopatii. Fiind şi un remediu de fond, se folosesc diluţii între C5H şi C30H, în conformitate cu afecţiunile ce trebuie vindecate.